Nu rata:

Junioara Andreea Prisăcariu, câteva rânduri emoţionante despre condiţia jucătorului de tenis.

Galerie:Andreea la Roland Garros 2018
Credit Foto: Neal Trousdale pentru opentenis.ro

Andreea Prisăcariu (18 ani), cea mai bine clasată jucătoare româncă în clasamentul ITF combinat al junioarelor – locul 47 (991 WTA) – revenită de la Roland Garros – unde a pierdut în turul 2 la simplu şi în primul la dublu – a aşternut pe contul ei de Instagram câteva rânduri emoţionante şi de o surprinzătoare profunzime, căci sunt venite din partea unei adolescente.
Andreea se referă la ea, evident, dar cele scrise sunt universal valabile pentru condiţia jucătorului de tenis şi modul cum este percepută aceasta de cei ce urmăresc fenomenul.

Într-o exprimare sensibilă, sinceră şi percutantă, ea lămureşte problema – concis şi definitiv – iar intervenţia ei este mai mult decât binevenită, în contextul în care pe reţelele de socializare, destui judecători de jucători îi înfierează pe aceştia după fiecare înfrângere.

O tânără curajoasă, în contextul în care Sorana, supusă unui val de atacuri – în mare parte nedrepte – nu a găsit altă soluţie mai bună decât să-şi suspende contul de Instagram şi să nu mai posteze pe Facebook şi Twitter.
Desigur că nu poate fi vorba de lipsă de curaj în cazul Soranei, ea adoptând probabil punctul de vedere “n-am de ce să dau socoteala nimănui”, dar o luare de poziţie ar fi fost o dovadă de respect pentru cei – destui – care încă mai cred în ea.

Să-i dăm însă cuvântul Andreei:

“Este atât de grasă. Oare cum o putea juca? Nici nu poate să alerge.”

Am auzit asta de atâtea ori şi doresc doar atât să spun: joc aşa cum pot şi îmi şi place, chiar dacă uneori mă mai chinuiesc.
Este adevărat, nu sunt o bună alergătoare şi, da, am 73 de kg.
Dar care este problema voastră, ca să mă judecaţi? Ce vă dă dreptul să faceţi asta?
Sunt jucătoare mai bune ca mine la toate nivelurile, de acord.
Dar cum rămâne cu cealaltă jumătate? Pe care le bat de fiecare dată când le întâlnesc şi care tot nu pricep cum de le bate fata asta grasă.
Câştig pentru că ştiu să mă folosesc de calităţile pe care le am. Aşa se câştigă, folosindu-ţi armele.
Şi dacă nu câştigi fiecare meci, tot e bine, pentru că ştii că ai făcut tot posibilul.
Nu e nicio ruşine în a pierde.
La ultimele 4 turnee m-am oprit de fiecare dată în turul 2. Şi ce dacă?
Asta nu însemană că sunt lipsită de valoare sau vreo proastă.
Tot mă bucur de fiecare punct. Mă duc în continuare la antrenament. Tot aici sunt. Sunt încă în joc.

ComenteazĂ

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com