Argentina, pentru a treia oară campioană mondială

Cronică de Alexandru Dumitriu

Și în fotbal s-au schimbat destule în anii din urmă. A fost introdusă tehnologia VAR (Video Assistent Referee), menită să asigure arbitraje cât mai precise – nu și infailibile –, a fost suplimentat numărul de schimbări de jucători (de la trei la cinci), pentru că fotbalul postmodern – de ce n-am omologa și în sport acest prefix… epocal? – obligă la un randament fizic adesea stahanovist… O altă schimbare – ocazională? – ține și de calendarul consacrat-estival al desfășurării Cupei Mondiale. Ediția din 2022 a celei mai importante competiții fotbalistice, organizată – nu fără controverse – de Qatar, a fost mutată în prag de iarnă – cel puțin pentru țările a căror climă cuprinde și anotimpul rece. (Nu e desigur, cazul bogatului stat din Golful Persic, țară a cărei suprafață e cât cea a județelor Gorj și Vâlcea la un loc; acolo, și în noiembrie-decembrie, temperaturile ating cote caniculare.) Unele lucruri nu se schimbă însă niciodată. Cum ar fi, de pildă, clișeul care prevede că 2-0 este cel mai periculos scor. (Până la fluierul final, evident!) Ne-am putut convinge de valabilitatea acestei morale chiar în timpul finalei „qatareze” dintre Argentina și Franța, disputate la Lusail, pe cel mai mare stadion al țării-gazdă, în prezența a aproape 90.000 de spectatori.  

Embed from Getty Images

            În minutul 78, sud-americanii conduceau cu 2-0, iar jucătorii campioanei mondiale en-titre nu expediaseră – greu de crezut! – nici un șut pe spațiul porții argentiniene. Scorul a fost deschis de Messi, în minutul 21, dintr-o discutabilă lovitură de la 11 metri obținută de Di María – în treacăt fie notat, arbitrul polonez Marciniak nu a ținut să apeleze la VAR. Era de așteptat ca Franța să iasă la joc, după ce începutul de meci le aparținuse argentinienilor, la un pas de gol și cu câteva minute mai devreme, când Di María a tras defectuos dintr-o poziție avantajoasă. Replica europenilor întârzia. Astfel, în minutul 35, Argentina a speculat deruta campioanei în exercițiu și, după o acțiune colectivă superbă – de felul meu sunt parcimonios cu epitetele… –, pornită din propria jumătate, mingea a ajuns la Di María, care, singur cu Lloris, și-a trecut numele pe lista marcatorilor, pentru ca apoi să izbucnească în lacrimi… Antrenorul Didier Deschamps, care a fost pe banca Franței și la Mondialul din Rusia, în 2018, când selecționata Hexagonului și-a adjudecat al doilea titlu, după cel din 1998 – atunci, tehnicianul de azi fusese căpitanul de echipă –, efectuează o dublă schimbare în minutul 40: una post pe post, în atac, Thuram în locul lui Giroud, și încă un înaintaș, Kolo, în locul mijlocașului Dembélé. Argentina controlează jocul și în a doua repriză, ratând două bune situații de gol. În minutul 63, Scaloni îl înlocuiește pe Di María, până atunci cel mai bun jucător de pe teren, cu Acuña, fundașul lui Sevilla. Franța dă – în fine! – semne de viață. Mbappé șutează peste poartă din preajma careului mare (70). Imediat, Deschamps forțează ofensiva: mai introduce un vârf, pe Coman, în locul lui Griezmann, modest la mijlocul terenului, și sacrifică un fundaș, pe Hernández, substituit cu Camavigna. Și vine minutul 78. Kolo Muani îi ia fața lui Romero, pătrunde în careu, fundașul argentinian îl șicanează, atacantul cade… Arbitrul Marciniak dictează penalty, dispensându-se din nou de VAR. Execută Mbappé. Șut pe jos, în forță, portarul Martínez ghicește colțul, „mângâie” balonul cu vârful degetelor, dar mingea intră în plasă. Un cadru tv îl surprinde pe președintele Emmanuel Macron aplaudând în picioare semnalul revenirii campionilor mondiali și îndemnând la luptă. Peste două minute, Coman îl deposedează la jumătatea terenului pe Messi, îi trimite lui Rabiot, de aici la Mbappé, care combină cu Thuram, și același Mbappé trimite din voleu, Martínez „șterge” iarăși mingea… 2-2! Un alt cadru cu președintele Macron aplaudând în picioare. Acum, și cu fizionomia înseninată… În minutul 86, francezii solicită penalty, arbitrul acordă cartonaș galben pentru simulare. De la margine se arată opt minute de prelungire. Fiecare echipă e aproape de gol. Mai întâi, Franța, dar goal-keeperul argentinian e la datorie. Imediat, iese la rampă Lloris, care „scoate” de sub transversală un șut al lui Messi. Urmează cele două sferturi… academice. În prima repriză a prelungirilor, Argentina irosește două mari ocazii. Forcingul sud-americanilor continuă și la reluare. După o minge respinsă cu greu de Lloris, Messi „aprinde” peluza argentiniană: 3-2. Rămăseseră cinci minute. Un trasor al lui Mbappé îl lovește în mână pe Montiel. Marciniak fluieră și indică punctul cu var. Trage jucătorul lui PSG. De această dată, Martínez pleacă în colțul opus. Égalité! Franța ar fi putut să dea lovitura, dar portarul Argentinei are o intervenție colosală – repet, îmi cântăresc întotdeauna epitetele – în prelungirile… prelungirilor, când salvează cu piciorul.

            Despre loteria penaltiurilor ce-ar putea fi de spus? Mbappé îl învinge și a treia oară pe Martínez, iar Messi – cu sânge rece – a doua oară pe Lloris. Apoi Martínez parează lovitura lui Kolo, Dybala îl imită pe Messi la capitolul sângelui rece, Tchouaméni trage pe lângă, Paredes se întrece cu Messi și Dybala în răceală sangvină, Kolo Muani scutură plasa, Montiel își răscumpără hențul din a doua repriză de prelungiri… Și Messi a devenit și în privința palmaresului egalul lui Maradona. 

            S-ar cuveni, poate, ca în finalul acestei însemnări să recurg la un alt epitet superlativ. Am întrebuințat deja două mai sus. Îl refuz pe al treilea.

            Recapitulez, în schimb, evoluția scorului: 2-0, 2-2, 3-2, 3-3, 7-5.

            Uneori, cifrele întrec în fidelitate puterea cuvintelor.

            Și totuși, în loc de epitetul restant: Argentina, pentru a treia oară campioană mondială.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.