Tim Van Rijthoven, primele victorii în circuitul principal, pentru prima finală. Adversar îi va fi viitorul lider al ierarhiei ATP, Daniil Medvedev
Mai întâi, o ştire legată de Rafael Nadal. Conform unchiului Toni Nadal, jucătorul, care a trecut printr-un nou moment foarte greu în ce priveşte sănătatea, se simte mai bine şi luni va începe să se pregătească pe iarbă, la Mallorca. Şansele ca el să participe la Wimbledon au crescut.
*
Al doilea turneu programat săptămâna aceasta în circuitul ATP este 250 “Libéma Open”, care se dispută pe iarbă la ‘s-Hertogenbosch / Rosmalen.
Turneul este la cea de-a 31-a ediţie, finalele de până acum, la sfârşitul articolului, cu Andrei Pavel, vicecampion în 1999.
Anul acesta a fost prezent deţinătorul titlului, Adrian Mannarino.
Ediţia actuală a prilejuit jucătorului gazdelor, Tim Van Rijthoven (205 ATP, clasament maxim: 175 ATP / aprilie 2022, 25 de ani), o performanţă ieşită din comun.
Fostul număr 15 în clasamentul combinat al juniorilor, prezent în sferturile de finală ale Wimbledon 2014, la categoria de vârstă respectivă, a venit aici cu doar un meci jucat pe un tablou principal ATP – pierdut în faţa lui Jiri Vesely la 250 Winston-Salem 2016 -, unde intrase ca lucky loser, cu alte 4 participări în calificările turneului ATP 500 Rotterdam, neîncununate de succces, cu două finale ATP Challenger pierdute şi un palmares 8-5 în finalele jucate în circuitul ITF.
Invitat pe tabloul principal la ediţia actuală, neerlandezul i-a învins în ordine pe Matthew Ebden (432, fost 39 ATP / 2018) [Q], Taylor Fritz (14) [3], Hugo Gaston (66) [rezultatele, în tabloul PDF de mai jos] şi – cea mai spectaculoasă victorie, în semifinale – la Félix Auger-Aliassime (9) [2]: 6-3, 1-6, 7-6(5), după ce ratase primele două mingi de meci de la 6-3 [rezumatul zilei de sâmbătă, mai jos].
Urmare a calificării în finală, Van Rijthoven şi-a asigurat un progres până printre primii 150 de jucători ai ierarhiei.
Credit Foto: @libemaopen
În finală – va începe cel mai devreme la ora 15.30 – va întâlni un alt jucător care a obţinut prima victorie a carierei pe un tablou principal ATP aici, la ediţia 2016, atunci când, clasat pe locul 256 ATP – câştiga în faţa lui Horacio Zeballos (92).
Este vorba despre cel care va ocupa luni din nou primul loc în clasamentul ATP, Daniil Medvedev (2) [1]. El l-a eliminat în semifinale pe deţinătorul titlului, Adrian Mannarino (70): 7-5, 7-5, după o partidă cu 5 break-uri în primul set şi 3 în al doilea.
Daniil s-a calificat în, doar, a doua finală a sezonului – e drept, a şi lipsit o perioadă – pe prima o pierdea la Australian Open în faţa lui Rafael Nadal, a doua a carierei pe iarbă – pe prima o câştiga la ATP 250 Mallorca 2021 – şi a 24-a finală a carierei, palmares 13-10:
- 4 de Grand Slam: 1-3
- 2 la Turneul Final ATP: 1-1
- 6 ATP Masters 1000: 4-2
- 3 ATP 500 Series: 1-2
- 9 ATP 250 Series: 6-2
ATP - Turneele Săptămânii (rezultate actualizate) |
|
Hover deasupra butonului ”Tablouri”, Click pe tabloul pe care vreți să-l vizualizați | |
@ 's-Hertogenbosch 6 - 12 iun 2022 | |
"Libema Open" ATP 250 - iarbă, aer liber €648.130 / €725.540 |
|
@ Stuttgart 6 - 12 iun 2022 | |
"BOSS Open" ATP 250 - iarbă, aer liber 692.235 € / 769.645 € |
1990 | Amos Mansdorf | Alexander Volkov | 6–3, 7–6 |
1991 | Christian Saceanu | Michiel Schapers | 6–1, 3–6, 7–5 |
1992 | Michael Stich | Jonathan Stark | 6–4, 7–5 |
1993 | Arnaud Boetsch | Wally Masur | 3–6, 6–3, 6–3 |
1994 | Richard Krajicek | Karsten Braasch | 6–3, 6–4 |
1995 | Karol Kučera | Anders Järryd | 7–6(9–7), 7–6(7–4) |
1996 | Richey Reneberg | Stephane Simian | 6–4, 6–0 |
1997 | Richard Krajicek (2) | Guillaume Raoux | 6–4, 7–6(9–7) |
1998 | Patrick Rafter | Martin Damm | 7–6(7–2), 6–2 |
1999 | Patrick Rafter (2) | Andrei Pavel | 3–6, 7–6(9–7), 6–4 |
2000 | Patrick Rafter (3) | Nicolas Escudé | 6–1, 6–3 |
2001 | Lleyton Hewitt | Guillermo Cañas | 6–3, 6–4 |
2002 | Sjeng Schalken | Arnaud Clément | 3–6, 6–3, 6–2 |
2003 | Sjeng Schalken (2) | Arnaud Clément | 6–3, 6–4 |
2004 | Michaël Llodra | Guillermo Coria | 6–3, 6–4 |
2005 | Mario Ančić | Michaël Llodra | 7–5, 6–4 |
2006 | Mario Ančić (2) | Jan Hernych | 6–0, 5–7, 7–5 |
2007 | Ivan Ljubičić | Peter Wessels | 7–6(7–5), 4–6, 7–6(7–4) |
2008 | David Ferrer | Marc Gicquel | 6–4, 6–2 |
2009 | Benjamin Becker | Raemon Sluiter | 7–5, 6–3 |
2010 | Sergiy Stakhovsky | Janko Tipsarević | 6–3, 6–0 |
2011 | Dmitry Tursunov | Ivan Dodig | 6–3, 6–2 |
2012 | David Ferrer (2) | Philipp Petzschner | 6–3, 6–4 |
2013 | Nicolas Mahut | Stanislas Wawrinka | 6–3, 6–4 |
2014 | Roberto Bautista Agut | Benjamin Becker | 2–6, 7–6(7–2), 6–4 |
2015 | Nicolas Mahut (2) | David Goffin | 7–6(7–1), 6–1 |
2016 | Nicolas Mahut (3) | Gilles Müller | 6–4, 6–4 |
2017 | Gilles Müller | Ivo Karlović | 7–6(7–5), 7–6(7–4) |
2018 | Richard Gasquet | Jérémy Chardy | 6–3, 7–6(7–5) |
2019 | Adrian Mannarino | Jordan Thompson | 7–6(9–7), 6–3 |
Credit Info tabel: wikipedia.org