Săptămâna aceasta sunt programate 3 turnee în circuitul ATP, unul de categoria 500 (al doilea de anul acesta, după cel de la Rotterdam) şi două de categoria 250.
Legat de turneele ATP 500, există o miză financiară suplimentară începând cu 2023 – despre care vorbisem deja – şi anume că primii 5 jucători cu cele mai multe puncte dobândite la această categorie sunt recompensaţi cu bonusuri, indiferent de locurile ocupate în clasament la finalul sezonului, după următoarea schemă [foto – ATP Rulebook]:
- ATP 500 “Rio Open presented by Claro” se dispută pe zgură şi este dotat cu premii în valoare de 2.013.940 USD şi o contribuţie financiară totală în valoare de 2.178.980 USD.
Turneul este la cea de-a 9-a ediţie, finalele de până acum, mai jos.
Capii de serie de la Rio
Credit Foto: @atp
Deţinătorul titlului – Carlos Alcaraz (2 ATP – despre miza pentru clasament a turneului) [1] – este prezent (joacă marţi în primul tur cu un reprezentant invitat al gazdelor, clasat pe locul 556 ATP, cel mai devreme de la ora 24.00) – la fel şi precedenţii 4 campioni: cel din 2020 – Cristian Garín (98) – a fost deja eliminat în primul tur [rezultatele în tablourile PDF de mai jos, de asemenea, rezumatele video ale zilei de luni] -, cel din 2019 – Laslo Djere (57) – a trecut deja de primul tur -, cel din 2018 – Diego Schwartzman (38) [5] – şi 2017, Dominic Thiem (96) [PR: 6 ATP], care a pierdut luni.
Carlos survolează Rio de Janeiro, înaintea primului tur
Tabloul este de 32 de jucători, participă un jucător din top 10 ATP [clasamentul de săptămâna aceasta] şi alţi doi din top 20, dar Lorenzo Musetti (18) [3] a fost eliminat în primul tur de Nicolas Jarry (139) [Q]: 6-4, 6-1 pentru jucătorul din Chile.
- ATP 250 “Qatar ExxonMobil Open” se dispută la Doha, pe hard outdoor şi este dotat cu premii în valoare de 1.377.025 USD şi o contribuţie financiară totală în valoare de 1.485.775 USD.
Turneul este la cea de 31-a ediţie, finalele de până acum, mai jos.
Deţinătorul titlului, campion şi în 2019 – Roberto Bautista Agut (28) [5] – este prezent -, de asemenea, cel din 2021 – Nikoloz Basilashvili (113) [LL] –, 2020 – Andrey Rublev (5) [1], dar şi cel din 2008 şi 2009, Andy Murray (70) [WC], care a salvat ieri 3 mingi de meci (primele două consecutive), la 4-5 şi serviciul, înainte de a câştiga: 4-6, 6-1, 7-6(4) după 2h30′ cu Lorenzo Sonego (71).
Tabloul este compus din 28 de jucători, cu primii trei din top 10 ATP şi al 4-lea din top 20.
- ATP 250 “Open 13 Provence” se dispută la Marsilia, pe hard indoor şi este dotat cu premii în valoare de 707.510 € şi o contribuţie financiară totală în valoare de 784.830 €.
Turneul este la cea de 31-a ediţie, finalele de până acum, mai jos.
Deţinătorul titlului – Andrey Rublev – nu a venit, s-a dus la Doha, la fel şi compatriotul lui, Daniil Medvedev, campion aici în 2021. De altfel, niciun fost câştigător al turneului nu este pe tabloul de anul acesta.
Pe tabloul de 28 de jucători nu apare niciun membru al top 10 ATP, doar primii doi capi de serie sunt din top 20.
"Rio Open presented by Claro"
ATP 500 - zgură, aer liber
$ 2.013.940 / $ 2.178.980
"Open 13 Provence"
ATP 250 Series - hard, sală
707.510 € / 784.830 €
"Qatar ExxonMobil Open"
ATP 250 Series - hard, aer liber
$ 1.377.025 / $ 1.485.775
Galerie videoclipuri (3). Rezumatele zilei de luni la cele 3 turnee:
Finalele de la Rio de Janeiro:
| 2014 | 6–3, 7–6(7–3) | |||
| 2015 | 6–2, 6–3 | |||
| 2016 | 6–4, 6–7(5–7), 6–4 | |||
| 2017 | 7–5, 6–4 | |||
| 2018 | 6–2, 6–3 | |||
| 2019 | 6–3, 7–5 | |||
| 2020 | 7–6(7–3), 7–5 | |||
| 2021 | Not held due to COVID-19 pandemic | |||
| 2022 | 6–4, 6–2 | |||
Finalele de la Doha:
| 1993 | 7–6(7–4), 4–6, 7–5 | ||
| 1994 | 6–3, 6–2 | ||
| 1995 | 7–6(7–4), 6–1 | ||
| 1996 | 7–6(7–5), 2–6, 7–6(7–5) | ||
| 1997 | 7–5, 6–7(5–7), 6–2 | ||
| 1998 | 6–0, 6–3 | ||
| 1999 | 6–4, 5–7, 6–1 | ||
| 2000 | 3–6, 7–5, 3–0 ret. | ||
| 2001 | 6–3, 2–6, 6–3 | ||
| 2002 | 4–6, 6–2, 6–2 | ||
| 2003 | 6–4, 6–4 | ||
| 2004 | 6–3, 7–6(7–4) | ||
| 2005 | 6–3, 6–1 | ||
| 2006 | 6–3, 7–6(7–5) | ||
| 2007 | 6–4, 6–4 | ||
| 2008 | 6–4, 4–6, 6–2 | ||
| 2009 | 6–4, 6–2 | ||
| 2010 | 0–6, 7–6(10–8), 6–4 | ||
| 2011 | 6–3, 6–4 | ||
| 2012 | 7–5, 6–3 | ||
| 2013 | 3–6, 7–6(7–4), 6–3 | ||
| 2014 | 6–1, 6–7(5–7), 6–2 | ||
| 2015 | 6–4, 7–5 | ||
| 2016 | 6–1, 6–2 | ||
| 2017 | 6–3, 5–7, 6–4 | ||
| 2018 | 6–2, 6–3 | ||
| 2019 | 6–4, 3–6, 6–3 | ||
| 2020 | 6–2, 7–6(7–3) | ||
| 2021 | 7–6(7–5), 6–2 | ||
| 2022 | 6–3, 6–4 |
Finalele de la Marsilia:
| 1993 | 6–2, 7–6(7–1) | ||
| 1994 | 7–6(8–6), 7–6(7–4) | ||
| 1995 | 6–7(2–7), 6–4, 7–5 | ||
| 1996 | 7–5, 6–4 | ||
| 1997 | 6–4, 1–0, ret. | ||
| 1998 | 6–4, 6–1 | ||
| 1999 | 6–3, 4–6, 6–4 | ||
| 2000 | 2–6, 6–3, 7–6(7–5) | ||
| 2001 | 7–6(7–5), 6–2 | ||
| 2002 | 6–7(4–7), 6–3, 6–1 | ||
| 2003 | 6–2, 7–6(8–6) | ||
| 2004 | 4–6, 6–4, 6–4 | ||
| 2005 | 7–5, 6–4 | ||
| 2006 | 6–4, 6–2 | ||
| 2007 | 6–4, 7–6(7–3) | ||
| 2008 | 6–3, 6–4 | ||
| 2009 | 7–5, 7–6(7–3) | ||
| 2010 | 6–3, 6–4 | ||
| 2011 | 6–7(8–10), 6–3, 6–3 | ||
| 2012 | 6–4, 6–4 | ||
| 2013 | 3–6, 7–6(8–6), 6–4 | ||
| 2014 | 7–6(7–5), 6–4 | ||
| 2015 | 6–4, 1–6, 7–6(7–4) | ||
| 2016 | 6–2, 7–6(7–3) | ||
| 2017 | 6–4, 6–4 | ||
| 2018 | 7–5, 3–6, 7–5 | ||
| 2019 | 7–5, 7–6(7–5) | ||
| 2020 | 6–3, 6–4 | ||
| 2021 | 6–4, 6–7(4–7), 6–4 | ||
| 2022 | 7–5, 7–6(7–4) |
Credit Info: wikipedia.org






