Săptămâna viitoare este programat al treilea turneu ATP Masters 1000 al sezonului – primele două la Indian Wells şi Miami – şi primul pe zgură al sezonului.
“Rolex Monte-Carlo Masters” este dotat anul acesta cu premii în valoare de 5.779.335 € şi contribuţie financiară totală de 6.228.295 €.
Turneul este la cea de-a 116-a ediţie, finalele celor din Era Open, la sfârşitul articolului, cu Ilie Năstase triplu campion la ediţii consecutive, 1971-1973, şi vicecampion în 1974.
De asemenea, în 1919, Nicolae Mişu câştiga titlul la ediţia 1919, după o finală cu francezul Max Decugis: 6-2, 6-0.
3 campioni la Monte Carlo şi Rune
Credit Foto: @rolexmontecarlomasters
Anul acesta este prezent campionul ultimelor două ediţii, 2021, 2022 – Stefanos Tsitsipas – şi câştigătorii titlurilor din 2013 şi 2015 – Novak Djokovic – şi 2014, Stan Wawrinka.
De 11 ori câştigătorul turneului, Rafel Nadal – conduce lista absenţilor din cauza accidentărilor, care îi mai cuprinde şi pe campionul din 2019 – Fabio Fognini (97 ATP), dar şi pe Carlos Alcaraz (2), Félix Auger-Aliassime (7), Pablo Carreño Busta (17) sau Tommy Paul (18).
Aşadar, cei 16 capi de serie sunt dintre primii 21 de jucători ai ierarhiei [clasamentul live oficial].
Alţi absenţi, clasaţi mai jos, ar fi: Sebastian Korda, Denis Shapovalov, Yoshihito Nishioka sau Gaël Monfils.
Tabloul este compus din 56 de jucători, primii 8 capi de serie au BYE în primul tur (R56).
Primii 8 capi de serie
Credit Foto: @atp
Repartiţia capilor de serie pe tablou:
Jumătatea superioară
Sfertul 1: Djokovic (1 ATP) [1], Musetti (21) [16], Hurkacz (12) [10], Sinner (9) [7]
Sfertul 2: Medvedev (4) [3], Zverev (16) [13], Norrie (13) [11], Rune (8) [6]
Jumătatea inferioară
Sfertul 3: Rublev (6) [5], Khachanov (11) [9], De Minaur (19) [14], Ruud (5) [4]
Sfertul 4: Fritz (10) [8], Tiafoe (15) [12], Coric (20) [15], Tsitsipas (3) [2]
Tabloul în format PDF, mai jos.
Novak Djokovic va întâlni în turul 2 (R32) un jucător din SUA, pe învingătorul din partida Brandon Nakashima (44) – Mackenzie McDonald (55).
Anul trecut liderul ierarhiei ATP era învins în această fază de Alejandro Davidovich Fokina, deci nu are decât 10 puncte de apărat, o bună oportunitate de a se distanţa în clasament, faţă de Carlos Alcaraz, care la rândul lui pierdea în turul 2 la Sebastian Korda.
Două partide dintre numeroasele ale primului tur (R56) atrag atenţia la prima vedere:
Alex De Minaur (19) [14] – Andy Murray (57), palmares direct: 2-0 [ambele pe hard]
Alejandro Davidovich Fokina (24) – Karen Khachanov (11) [9], palmares direct: 2-0 [ambele pe hard]
Tabloul de Simplu – ATP Monte Carlo 2023
| 1969 |  Tom Okker |
 John Newcombe |
8–10, 6–1, 7–5, 6–3 |
| 1970 |  Željko Franulović |
 Manuel Orantes |
6–4, 6–3, 6–3 |
| 1971 |  Ilie Năstase |
Tom Okker |
3–6, 8–6, 6–1, 6–1 |
| 1972 | Ilie Năstase (2) |
 František Pála |
6–1, 6–0, 6–3 |
| 1973 | Ilie Năstase (3) |
 Björn Borg |
6–4, 6–1, 6–2 |
| 1974 |  Andrew Pattison |
Ilie Năstase |
5–7, 6–3, 6–4 |
| 1975 | Manuel Orantes |
 Bob Hewitt |
6–2, 6–4 |
| 1976 |  Guillermo Vilas |
 Wojciech Fibak |
6–1, 6–1, 6–4 |
| 1977 | Björn Borg |
 Corrado Barazzutti |
6–3, 7–5, 6–0 |
| 1978 |  Raúl Ramírez |
Tomáš Šmíd |
6–3, 6–3, 6–4 |
| 1979 | Björn Borg (2) |
 Vitas Gerulaitis |
6–2, 6–1, 6–3 |
| 1980 | Björn Borg (3) |
Guillermo Vilas |
6–1, 6–0, 6–2 |
| 1981 | (No winner) | Jimmy Connors Guillermo Vilas |
5–5 (abandoned due to rain) |
| 1982 | Guillermo Vilas (2) |
Ivan Lendl |
6–1, 7–6, 6–3 |
| 1983 | Mats Wilander |
Mel Purcell |
6–1, 6–2, 6–3 |
| 1984 | Henrik Sundström |
Mats Wilander |
6–3, 7–5, 6–2 |
| 1985 | Ivan Lendl |
Mats Wilander |
6–1, 6–3, 4–6, 6–4 |
| 1986 | Joakim Nyström |
 Yannick Noah |
6–3, 6–2 |
| 1987 | Mats Wilander (2) |
Jimmy Arias |
4–6, 7–5, 6–1, 6–3 |
| 1988 | Ivan Lendl (2) |
Martín Jaite |
5–7, 6–4, 7–5, 6–3 |
| 1989 | Alberto Mancini |
 Boris Becker |
7–5, 2–6, 7–6, 7–5 |
| 1990 |  Andrei Chesnokov |
 Thomas Muster |
7–5, 6–3, 6–3 |
| 1991 |  Sergi Bruguera |
Boris Becker |
5–7, 6–4, 7–6(8–6), 7–6(7–4) |
| 1992 | Thomas Muster |
Aaron Krickstein |
6–3, 6–1, 6–3 |
| 1993 | Sergi Bruguera (2) |
Cédric Pioline |
7–6(7–2), 6–0 |
| 1994 |  Andriy Medvedev |
Sergi Bruguera |
7–5, 6–1, 6–3 |
| 1995 | Thomas Muster (2) |
Boris Becker |
4–6, 5–7, 6–1, 7–6(8–6), 6–0 |
| 1996 | Thomas Muster (3) |
Albert Costa |
6–3, 5–7, 4–6, 6–3, 6–2 |
| 1997 |  Marcelo Ríos |
Àlex Corretja |
6–4, 6–3, 6–3 |
| 1998 | Carlos Moyá |
Cédric Pioline |
6–3, 6–0, 7–5 |
| 1999 |  Gustavo Kuerten |
Marcelo Ríos |
6–4, 2–1 (ret.) |
| 2000 | Cédric Pioline |
 Dominik Hrbatý |
6–4, 7–6(7–3), 7–6(8–6) |
| 2001 | Gustavo Kuerten (2) |
 Hicham Arazi |
6–3, 6–2, 6–4 |
| 2002 | Juan Carlos Ferrero |
Carlos Moyá |
7–5, 6–3, 6–4 |
| 2003 | Juan Carlos Ferrero (2) |
Guillermo Coria |
6–2, 6–2 |
| 2004 | Guillermo Coria |
Rainer Schüttler |
6–2, 6–1, 6–3 |
| 2005 | Rafael Nadal |
Guillermo Coria |
6–3, 6–1, 0–6, 7–5 |
| 2006 | Rafael Nadal (2) |
 Roger Federer |
6–2, 6–7(2–7), 6–3, 7–6(7–5) |
| 2007 | Rafael Nadal (3) |
Roger Federer |
6–4, 6–4 |
| 2008 | Rafael Nadal (4) |
Roger Federer |
7–5, 7–5 |
| 2009 | Rafael Nadal (5) |
 Novak Djokovic |
6–3, 2–6, 6–1 |
| 2010 | Rafael Nadal (6) |
Fernando Verdasco |
6–0, 6–1 |
| 2011 | Rafael Nadal (7) |
David Ferrer |
6–4, 7–5 |
| 2012 | Rafael Nadal (8) |
 Novak Djokovic |
6–3, 6–1 |
| 2013 | Novak Djokovic |
Rafael Nadal |
6–2, 7–6(7–1) |
| 2014 | Stan Wawrinka |
Roger Federer |
4–6, 7–6(7–5), 6–2 |
| 2015 | Novak Djokovic (2) |
Tomáš Berdych |
7–5, 4–6, 6–3 |
| 2016 | Rafael Nadal (9) |
Gaël Monfils |
7–5, 5–7, 6–0 |
| 2017 | Rafael Nadal (10) |
Albert Ramos Viñolas |
6–1, 6–3 |
| 2018 | Rafael Nadal (11) |
 Kei Nishikori |
6–3, 6–2 |
| 2019 | Fabio Fognini |
Dušan Lajović |
6−3, 6−4 |
| 2020 | No competition (due to COVID-19 pandemic)[5] | ||
| 2021 |  Stefanos Tsitsipas |
 Andrey Rublev |
6−3, 6−3 |
| 2022 | Stefanos Tsitsipas (2) |
Alejandro Davidovich Fokina |
6−3, 7–6(7–3) |
Credit Info: wikipedia.org
