În umbra lui Roger.
Alcaraz câştigă greu în primul tur. Cilic, campionul din 2016 a fost eliminat de Rinderknech, care continuă să salveze mingi de meci. Auger-Aliassime încearcă să-şi prelungească seria victorioasă, pentru calificarea la ATP Finals. Analiza tabloului
Al doilea turneu programat săptămâna aceasta în circuitul ATP, “Swiss Indoors Basel”, este tot de categoria 500, se dispută tot pe hard indoor, în arena St. Jakobshalle, este dotat cu premii în valoare de 2.135.350 € şi o contribuţie financiară totală de 2.276.105 €.
Turneul se află la cea de-a 51-a ediţie, o cincime dintre acestea au fost câştigate de Roger Federer, care este şi deţinătorul titlului – în 2020 şi 2021, turneul nu s-a disputat – dar cariera Maestrului a ajuns la sfârşit, mai devreme decât îşi propusese, deoarece iniţial confirmase participarea şi la ediţia de anul acesta.
Al 9-lea titlu din cele 10 de aici l-a câştigat după o finală cu Marius Copil, a doua din circuitul principal pentru jucătorul nostru. Ilie Năstase fusese vicecampion la Basel, în 1975 [rezultatele tuturor finalelor, la sfârşitul articolului].
Totuşi, un fost campion a fost prezent pe tabloul principal, cel din 2016, Marin Cilic (16 ATP) [4], dar care a şi fost eliminat luni în primul tur (32) de către Arthur Rinderknech (51) [Q] venit din calificări: 6-4, 3-6, 7-6(5) în 2h26′, pentru jucătorul francez despre care am tot vorbit în ultima vreme.
Dacă în sferturile ATP 250 Gijon salva 9 mingi de meci înainte de a câştiga, tot în faţa unui adversar din top 20 ATP, ieri a salvat două, la 5-6, aflat la retur, înainte de a o converti pe a treia a lui, primele două ratate de la 6-3 [rezumatul video al zilei de luni, mai jos].
Alcaraz şi Rinderknech, ieri
Credit Foto: @swissindoorsbasel
Un al doilea cap de serie a jucat ieri, liderul ierarhiei ATP, Carlos Alcaraz (1) [1], care a trecut greu: 3-6, 6-2, 7-5 în 2h17′ de britanicul Jack Draper (45), după ce jucătorul spaniol a condus în decisiv cu 4-2, a fost egalat, a mai câştigat o dată la retur în game-ul 11 şi a convertit apoi a 3-a minge de meci, după trei egalităţi [rezumatul video al acestei partide, mai jos].
Dacă la ATP 500 Viena participă 4 jucători cu şanse reale de calificare la Turneul Final ATP, aici pe tablou regăsim doar unul, pe Félix Auger-Aliassime (9) [3], care a venit la Basel cu 8 victorii în precendetele două săptămâni, pentru titlurile de la ATP 250 Florenţa şi Antwerpen.
El nu va juca nici marţi, zi în care vor intra însă în turneu alţi 3 capi de serie: Casper Ruud [2] – într-un interesant meci cu Stan Wawrinka (194) [PR – clasament protejat], va începe cel mai devreme la ora 20.00 -, Pablo Carreño Busta [5] şi Roberto Bautista Agut [6].
Repartiţia capilor de serie pe tablou:
Jumătatea superioară
Sfertul 1: Alcaraz (1 ATP) [1], Carreño Busta (15) [5]
Sfertul 2: Auger-Aliassime (9) [3], Musetti (23) [8]
Jumătatea inferioară
Sfertul 3: de Minaur (24) [7], Cilic (16) [4] Rinderknech (51) [Q]
Sfertul 4: Bautista Agut (22) [6], Ruud (3) [2]
Galerie videoclipuri (2). Rezumatul partidei Alcaraz – Draper şi cel al zilei de luni:
| Year | Champions | Runners-up | Score |
|---|---|---|---|
| 1970[a] |  Klaus Berger |
 Ernst Schori |
6–3, 6–1 |
| 1971[a] |  Jiří Zahradníček |
Helmut Kuner |
1-6, 6–2, 6–3 |
| 1972[a] | Michel Burgener |
Petr Kanderal |
7–5, 4–6, 6–0 |
| 1973[a] |  Jean-Claude Barclay |
Leonardo Manta |
6–3, 7–5 |
| 1974[a] |  Roger Taylor |
Petr Kanderal |
6–4, 6–2 |
| 1975 | Jiří Hřebec |
 Ilie Năstase |
6–1, 7–6, 2–6, 6–4 |
| 1976 | Jan Kodeš |
Jiří Hřebec |
6–4, 6–2, 6–3 |
| 1977 |  Björn Borg |
John Lloyd |
6–4, 6–2, 6–3 |
| 1978 |  Guillermo Vilas |
 John McEnroe |
6–3, 5–7, 7–5, 6–4 |
| 1979 | Brian Gottfried |
 Johan Kriek |
7–5, 6–1, 4–6, 6–3 |
| 1980 | Ivan Lendl |
Björn Borg |
6–3, 6–2, 5–7, 0–6, 6–4 |
| 1981 | Ivan Lendl (2) |
José Luis Clerc |
6–2, 6–3, 6–0 |
| 1982 | Yannick Noah |
Mats Wilander |
6–4, 6–2, 6–3 |
| 1983 | Vitas Gerulaitis |
 Wojtek Fibak |
4–6, 6–1, 7–5, 5–5 retired |
| 1984 | Joakim Nyström |
Tim Wilkison |
6–3, 3–6, 6–4, 6–2 |
| 1985 | Stefan Edberg (1) |
Yannick Noah |
6–7, 6–4, 7–6, 6–1 |
| 1986 | Stefan Edberg (2) |
Yannick Noah |
7–6, 6–2, 6–7, 7–6 |
| 1987 | Yannick Noah (2) |
 Ronald Agénor |
7–6, 6–4, 6–4 |
| 1988 | Stefan Edberg (3) |
Jakob Hlasek |
7–5, 6–3, 3–6, 6–2 |
| 1989 | Jim Courier |
Stefan Edberg |
7–6, 3–6, 2–6, 6–0, 7–5 |
| 1990 | John McEnroe |
 Goran Ivanišević |
6–7, 4–6, 7–6, 6–3, 6–4 |
| 1991 | Jakob Hlasek |
John McEnroe |
7–6(7–4), 6–0, 6–3 |
| 1992 | Boris Becker |
Petr Korda |
3–6, 6–3, 6–2, 6–4 |
| 1993 | Michael Stich |
Stefan Edberg |
6–4, 6–7(5–7), 6–3, 6–2 |
| 1994 |  Wayne Ferreira |
Patrick McEnroe |
4–6, 6–2, 7–6(9–7), 6–3 |
| 1995 | Jim Courier (2) |
 Jan Siemerink |
6–7(2–7), 7–6(7–5), 5–7, 6–2, 7–5 |
| 1996 | Pete Sampras |
Hendrik Dreekmann |
7–5, 6–2, 6–0 |
| 1997 | Greg Rusedski |
 Mark Philippoussis |
6–3, 7–6(8–6), 7–6(7–3) |
| 1998 | Tim Henman |
Andre Agassi |
6–4, 6–3, 3–6, 6–4 |
| 1999 |  Karol Kučera |
Tim Henman |
6–4, 7–6(12–10), 4–6, 4–6, 7–6(7–2) |
| 2000 | Thomas Enqvist |
Roger Federer |
6–2, 4–6, 7–6(7–4), 1–6, 6–1 |
| 2001 | Tim Henman (2) |
Roger Federer |
6–3, 6–4, 6–2 |
| 2002 | David Nalbandian |
 Fernando González |
6–4, 6–3, 6–2 |
| 2003 | Guillermo Coria |
David Nalbandian |
walkover |
| 2004 | Jiří Novák |
David Nalbandian |
5–7, 6–3, 6–4, 1–6, 6–2 |
| 2005 | Fernando González |
 Marcos Baghdatis |
6–7(8–10), 6–3, 7–5, 6–4 |
| 2006 | Roger Federer |
Fernando González |
6–3, 6–2, 7–6(7–3) |
| 2007 | Roger Federer (2) |
 Jarkko Nieminen |
6–3, 6–4 |
| 2008 | Roger Federer (3) |
David Nalbandian |
6–3, 6–4 |
| 2009 |  Novak Djokovic |
Roger Federer |
6–4, 4–6, 6–2 |
| 2010 | Roger Federer (4) |
Novak Djokovic |
6–4, 3–6, 6–1 |
| 2011 | Roger Federer (5) |
 Kei Nishikori |
6–1, 6–3 |
| 2012 | Juan Martín del Potro |
Roger Federer |
6–4, 6–7(5–7), 7–6(7–3) |
| 2013 | Juan Martín del Potro (2) |
Roger Federer |
7–6(7–3), 2–6, 6–4 |
| 2014 | Roger Federer (6) |
 David Goffin |
6–2, 6–2 |
| 2015 | Roger Federer (7) |
 Rafael Nadal |
6–3, 5–7, 6–3 |
| 2016 |  Marin Čilić |
Kei Nishikori |
6–1, 7–6(7–5) |
| 2017 | Roger Federer (8) |
Juan Martín del Potro |
6–7(5–7), 6–4, 6–3 |
| 2018 | Roger Federer (9) |
 Marius Copil |
7–6(7–5), 6–4 |
| 2019 | Roger Federer (10) |
Alex de Minaur |
6–2, 6–2 |
Credit Info tabel: wikipedia.org
