După ce Slovenia egalase scorul cu România – 2-2 [prima partidă, a doua, a treia, a patra] – în întâlnirea din Turul Calificativ [Qualifiers] pentru Turneul Final [Finals] al competiţiei pe echipe Billie Jean King Cup – partida de dublu a devenit decisivă.
Echipele au aliniat dublurile:
- Bara (clasament maxim la dublu: 56 WTA / mai 2019) / Niculescu (11 WTA / aprilie 2018) – care au jucat aici pentru a 3-a oară împreună şi câştigaseră 4 partide, pentru semifinale la WTA 250 Hamburg 2022 şi tur 3 la Australian Open 2019
- Juvan (97 WTA / iulie 2022) / Zidansek (47 WTA / ianuarie 2023), care au jucat astăzi pentru a 7-a oară împreună, dar doar cu trei partide câştigate.
Echipa Sloveniei a câştigat a treia partidă la rând – mai jos, relatarea acesteia – şi a întors astfel scorul întâlnirii, calificându-se pentru prima oară la Turneul Final la a 3-a ediţie, care se desfăşoară în acest format [campioanele din 2021 şi 2022]. De altfel, aceasta a fost singura întâlnire din cele 9 ale Turului Calificativ, în care învingătoarea urma să fie prezentă în premieră la Turneul Final.
Echipa noastră a fost în 5 rânduri la două puncte de a lua locul Sloveniei, în setul al doilea al celui de-al treilea meci de simplu, atunci când Ana Bogdan a condus cu 30-0, apoi scorul a devenit 40-40 şi s-a mai consemnat o egalitate.
O situaţie care ne aduce aminte de ratarea celor două mingi de meci de către Mihaela Buzărnescu în întâlnirea cu Italia, pe care o pierdeam, de asemenea.
O victorie a României ar fi însemnat ca echipierele sale să se autodepăşească. Am prezentat pe larg forma sportivă a Anei şi a lui Jaqueline, departe, în primul caz şi foarte departe, în cel de-al doilea, de rezultatele lor de vârf. De asemenea, Monica este la apusul unei cariere cu realizări foarte importante.
Aşadar, ca o părere personală, nu cred că li se pot reproşa prea multe celor care au jucat. Până la urmă, Ana şi Jaqueline au câştigat câte un meci şi, să nu uităm, ele aduceau prin 3 victorii la simplu calificarea echipei noastre în această fază.
Ele sunt a 4-a, respectiv a 6-a jucătoare din România în clasamentul WTA la simplu de săptămâna aceasta:
Problema cu adevărat neplăcută, frustrantă, enervantă, cum vreţi s-o numiţi, este cea a absenţelor. Ar fi stat lucrurile altfel, cu Sorana sau Irina Begu în echipă? Probabilitatea ca răspunsul să fie afirmativ este una mare.
Acum s-a adăugat cea a Gabrielei Ruse şi ea ieşită pentru moment din formă, dar anunţul absenţei sale a fost însoţit de un mic scandal de tip dâmboviţean în autointitulata presă sportivă, căruia nu i-am da nicio importanţă dacă nu ar fi simptomatic pentru această situaţie.
Pentru că aproape de fiecare dată în ultima vreme, această “venire la echipă” a fost însoţită de răbufniri, exteriorizate în public sau prin diverse “scurgeri” de informaţii.
Ultima dată când a pus toată lumea osul, echipa noastră juca în semifinalele ediţiei 2019 (ultima în format eliminatoriu), cel mai bun rezultat egalat, prima dată în 1973, şi s-a aflat foarte aproape de finală. Din nou, să nu uităm, că de atunci Simona nu a mai venit la echipă.
Desigur, atât Sorana, cât şi Irina Begu îşi anunţaseră public retragerea de la echipa naţională. Ambele au ţinut să-şi respecte acest angajament cu o stricteţe demnă de o cauză mai bună.
Argumentul că ţara, federaţia, cluburile nu au făcut nimic pentru ele, deci nici ele nu sunt datoare cu nimic, nu este valabil din niciun punct de vedere. Nu invocăm celebrul citat “Nu întreba ce poate face ţara pentru tine, ci întreabă ce poţi face tu pentru ea”, pentru că poate e prea pretenţios în context, să aducem doar contraargumentele că ceva-ceva tot a făcut ţara, federaţia, în perioada lor de formare pentru toate jucătoarele noastre. Nu la nivelul pe care ni l-am dori cu toţii pentru ele şi de ce nu pentru noi, în toate domeniile de activitate [aici, Irina Begu este o excepţie pentru că ea s-a format, în principal, în străinătate şi, culmea, ea este singura care a făcut ceva semnificativ pentru tânăra generaţie (turneul ITF W15)].
Şi pe acela că, până la urmă, prin aceste absenţe nu este pedepsită ţara, federaţia, ci fanii.
Dar, pesemne, se consideră că fanii români nu merită mai mult, nici măcar când îşi petrec bună parte din perioada Sărbătorilor Pascale în faţa televizoarelor (monitoarelor, telefoanelor etc.).
Credit foto: Vid Ponkivar / billiejeankingcup.com & tenis.slovenija
Kaja Juvan (467 WTA la dublu) / Tamara Zidansek (53) – Irina Bara (122) / Monica Niculescu (42) 4-6, 6-2, 6-4
Partida a durat 2h44′.
Meciul – începând cu un schimb de break-uri, primul reuşit de românce – a fost întrerupt din cauza ploii, sâmbătă, la 3-3 în primul set, cu slovenele urmând la serviciu. Alte şanse nu s-au mai ivit până la 4-4, atunci când jucătoarele noastre au mai câştigat o dată la retur, fructificând a doua oportunitate. În ultimul game, Bara / Niculescu au salvat 4 mingi de re-break, înainte de o converti pe prima a lor de set.
Irina şi Monica au irosit o minge de break în primul game, au salvat una în al treilea, dar de la 2-2, dublul sloven s-a desprins, cu jocurile 6 şi 8 câştigate la retur, în al 7-lea, româncele ratând două şanse de re-break.
În decisiv s-a câştigat la retur între jocurile 2 şi 5, româncele cu unul înainte, dar la 4-3, slovenele au câştigat încă o dată la retur şi la 5-3 au servit pentru meci. Bara / Niculescu au reuşit re-break-ul – la 15 – însă au pierdut ultimul game al partidei la serviciu, după ce salvaseră prima minge de întâlnire.
