Embed from Getty Images
Embed from Getty Images

Două slideshow-uri a câte 5 imagini din timpul partidei Nadal – Burgsmüller, 23 mai 2005

Vorbeam zilele trecute despre titlul cucerit de Rafael Nadal la Roland Garros 2005, enumerând jucătorii care au devenit campioni la unul din turneele de Mare Şlem, atunci când au participat pentru prima dată.

Cum ieri, 23 mai, s-au împlinit  15 ani de când Rafa a debutat la Roland Garros, să intrăm puţin în amănunte.

El aborda turneul de pe locul 5 ATP [cap de serie 4], după ce până la aproape 19 ani – avea să-i împlinească pe 3 iunie – câştigase 6 turnee: Masters Roma şi Monte Carlo 2005, ATP Gold (echivalentul 500 Series) Acapulco, Barcelona 2005; International (250 Series) Varşovia 2004 primul titlu al carierei) şi Costa do Sauípe 2005 (Open-ul Braziliei). Nu pierduse decât două finale: Masters Miami 2005 şi International Auckland 2004 (prima a carierei).

Dar la turneele de Mare Şlem cea mai bună performanţă erau optimile de finală la Australian Open 2005. Se mai calificase în turul 3 (R32) la Australian Open şi Wimbledon 2003 şi în turul doi (R64) la US Open 2003 şi 2004.

A 6-a participare la un turneu major avea să-i aducă şi consacrarea definitivă.

În primul meci la Roland Garros, Rafael Nadal l-a întâlnit pe Lars Burgsmüller (Germania, 96) pe care l-a învins cu: 6-1, 7-6(4), 6-1.
Partida s-a jucat pe terenul 1 şi a fost ultima pe care Rafa a jucat-o pe alt teren decât Philippe Chatrier sau Suzanne Lenglen (arenele principale).

Nadal nu a mai fost oprit la acea ediţie: 6-7(6), 6-3, 6-1, 7-5 cu Mariano Puerta (Argentina, 37) în finală. 

Tabloul Roland Garros 2005

A fost începutul unei evoluţii strălucitoare a jucătorului spaniol la turneul de Grand Slam care se dispută pe zgură, explicitată în cifre seci formidabile, dacă ţinem cont şi de concurenţa pe care a avut-o în toţi aceşti ani:

12 titluri (record absolut) şi un palmares victorii-înfrângeri 93-2, sau defalcat pe ani:

  • 2005 – 2008, campion (4 titluri); palmares victorii – înfrângeri: 28-0; de remarcat că la ediţiile 2006, 2007 şi 2008 l-a învins de fiecare dată pe Roger Federer în finală, de care trecuse în semifinale şi în 2005. Roger a fost lider ATP la fiecare dintre cele 4 partide menţionate
  • în 2009 a pierdut în optimi la Robin Söderling (25), iar palmaresul victorii – înfrângeri ajunsese la 31-1
  • 2010 – 2014, campion (9 titluri în total); palmaresul victorii – înfrângeri actualizat devenise 66-1, după ce câştigase 9 titluri la primele 10 participări
    • 5 titluri consecutive la un turneu major este un record în Era Open
    • în 2010 s-a revanşat în finală în faţa lui Söderling (acum 7 ATP)
    • în 2011 a câştigat din nou finala cu Roger (acum 3 ATP, Rafa era lider)
  • în 2015 a pierdut în sferturile de finală în faţa lui Novak Djokovic (1), pe care îl învinsese în finalele din 2012 şi 2014. Palmaresul victorii – înfrângeri era acum 70-2 şi aceasta avea să fie ultima înfrângere pe teren la Roland Garros
  • în 2016 s-a retras din turneu înaintea partidei din turul 3 (R32) cu Marcel Granollers, din cauza unei accidentări la încheietura mâinii stângi, dar rezultatele decise prin neprezentare nu se contabilizează, aşa că palmaresul victorii – înfrângeri devenise 72-2
  • 2017 – 2019 campion (12 titluri în total), cele 21 de victorii aducând palmaresul victorii – înfrângeri la actualul 93-2
    • al 10-lea titlu – cel din 2017 – l-a bifat cu 7 victorii în 3 seturi şi doar 35 de jocuri pierdute

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.