Roger în 1998 şi Arnold în 2018, ţinând în mâini racheta cu care a câştigat în faţa lui Roger, pe care a avut inspiraţia să o păstreze

Înainte de a face o incursiune în istorie, să ne aplecăm asupra unei ştiri de ultimă oră: Roger Federer a reluat săptămâna aceasta pregătirea fizică – sub îndrumarea lui Pierre Paganini – după dubla artroscopie la genunchi la care a fost supus anul acesta. Lucrurile merg bine şi dacă vor continua aşa, la jumătatea lunii august va reveni pe teren. Veştile vin de la unul din antrenorii lui, Severin Lüthi, prin intermediul biografului lui Roger, Rene Stauffer [tweet, la sfârşitul ştirii].

*

Pe 7 iulie 1998, Roger Federer juca prima partidă pe un tablou principal în circuitul ATP. Avea 16 ani şi 11 luni (este născut pe 8 august) şi până atunci jucase doar în turnee Challenger, Futures şi Satelit, cu doar două prezenţe în calificările turneelor ATP de acasă, Gstaad şi Basel, ambele în 1997, care-i asiguraseră poziţia 702 în ierarhia ATP.

Acum, organizatorii turneului ATP World Series Gstaad i-au acordat un wild card pe tabloul principal proaspătului campion din proba de Simplu Băieţi de la Wimbledon, unde câştigase cele 6 partide fără să piardă vreun set [videoclip, la sfârşitul ştirii]. Peste ani avea să repete performanţa la seniori, câştigând turneul de Mare Şlem pe iarbă, în 2017, cu un setaveraj 21-0.

La Gstaad 1998 l-a întâlnit în primul tur pe argentinianul Arnold Lucas Ker (23 de ani), clasat pe locul 88, pe care avea să şi-l îmbunătăţească doar până pe 77 ATP, peste câteva zile. Ker nu a câştigat niciun titlu în proba de simplu, dar a avut mai mult succes în cea de dublu, în care a devenit de 15 ori campion – inclusiv la ATP International Bucureşti 1999 – şi a fost semifinalist la Roland Garros 1997 (clasament maxim: 21 ATP / 2004).

Viaţa argentinianului a fost încărcată de dramatism, în 2006 fiindu-i diagnosticat un cancer. După operaţie şi chimioterapie el a revenit în circuit în 2007 şi a continuat să joace dublu până în 2013 (s-a retras în 2016, după ce a mai disputat  trei turnee disparate).

În 1998, l-a învins pe Roger cu 6-4, 6-4 în 1h20′ şi mai târziu avea să-şi descrie adversarul de atunci astfel:

Mă gândesc deseori la acea victorie. Nu mi-am imaginat niciodată că Roger va deveni unul dintre cei mai buni din vremea sa şi din istorie. Avea un serviciu bun, un forehand bun, dar reverul său era precipitat, ca să nu spun că suferea. Mi-aduc aminte că l-am deplasat tot timpul şi aşa am câştigat în două seturi.
Progresul lui a fost unul incredibil. 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.