Steve Simon, Andrea Gaudenzi  şi David Haggerty, preşedinţii WTA, ATP şi ITF

Într-un interviu telefonic acordat jurnalistului de la New York Times, Steve Simon – preşedintele WTA – s-a exprimat în favoarea fuziunii organizaţiei pe care o conduce cu ATP:

Nu îmi este frică de o fuziune totală, nu mi-a fost niciodată. Aş fi primul care ar susţine-o, pentru că atunci am avea principiile de afaceri şi cele strategice aliniate. Evident este un drum lung şi întortocheat până acolo, dar cred că aceasta este calea raţională.

O precizare binevenită, căci WTA a fost considerată mereu organizaţia mai reacţionară.
Deşi Martina Navratilova susţine contrariul şi spune în altă declaraţie că alături de Billie Jean King – fondatoarea WTA – a promovat de multă vreme fuziunea dar că ATP nu a fost de acord.

Oricum ar fi, este bine că s-a ajuns aici, dar rămân de văzut următorii paşi, astfel încât acest proces să nu fie compromis pe parcurs.

Un factor important şi care ar grăbi demersul este nevoia de a tăia acum din costurile legate de structurile de conducere, valabil pentru ambele organizaţii, după criza profundă cauzată de pandemie.

Idei bune sunt – cum este cea a comisarului, lansată de Darren Cahill sau cea materializată deja, a Fondului de Ajutorare a Jucătorilor.

*

Dar probabil că o fuziune doar între cele două organizaţii nici nu ar mai fi suficientă acum, căci pentru o coeziune desăvârşită, celor două organizaţii ar trebui să li se alăture şi celelalte 5 care au roluri esenţiale în tenis: ITF şi cele 4 turnee de Mare Şlem.

Doar un organism comun ar putea garanta un calendar eficient şi atractiv pentru sponsori, televiziuni şi fani, fonduri de premiere echitabile, dar proporţionale cu gradul de interes pe care îl oferă şi o solidaritate cu toţi jucătorii care îşi aduc contribuţia la dezvoltarea acestui sport.

  • Poate ar trebui ca fuziunea să fie însoţită imediat de o reformare a categoriilor şi a calendarului: eliminarea categoriei WTA Premier 5 şi disputarea concomitent a celor 9 turnee de primă categorie (Masters), dar şi renunţarea la evenimentele – în special cele WTA – care nu reuşesc să strângă spectatori
  • Interesantă ar fi şi uniformizarea circuitului Challenger, mult mai dezvoltat în ATP, faţă de cel încă embrionar la WTA (125k)
  • La fel, şi existenţa a două competiţii pe echipe la masculin – Davis Cup şi ATP Cup – este contraproductivă, ca să nu spunem copilăroasă
  • Cum şi o regândire structurală a organizaţiei ITF, care în ultima perioadă a luat decizii unilaterale şi a intrat în conflict cu celelalte două structuri ar fi mai mult decât necesară
  • Nu în ultimul rând, ar fi interesantă şi uniformizarea regulilor la turneele de Grand Slam, care se ambiţionează în numele tradiţiei să-şi păstreze propriile  particularităţi

Şi, în sfârşit, poate că problema premiilor egale între bărbaţi şi femei – la toate nivelurile – ar trebui lăsată pentru moment pe planul doi, pentru că este una care divide şi orice dezacord ar trebui evitat la început de drum.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.