Galerie
Credit Foto: Chad @CCSMOOTH13, Outside the Ball @outside_theball

Faţă de cele precizate în prezentarea turneului feminin al ultimului turneu de Mare Şlem al anului, să mai adăugăm că evenimentul s-a disputat la început pe iarbă (1881 – 1974), apoi pe zgură (1975 – 1977) şi din 1978 încoace pe hard, an în care s-a mutat de la West Side Tennis Club, Forest Hills, Queens în actuala locaţie, USTA Billie Jean King National Tennis Center din Flushing Meadows, Corona Park.

De asemenea tranziţia de la amatorism la Era Open, atunci când au fost admişi şi profesioniştii, în 1968, a fost una dificilă la US Open, deşi turneele de la Roland Garros şi Wimbledon făcuseră acest pas, denunţând ipocrizia care guverna tenisul prin această separare.
Artizanul schimbării istorice pentru turneul de Mare Şlem american a fost Bob Kelleher, un absolvent al Universităţii Harvard, judecător de profesie, dar şi fost jucător de tenis şi căpitan al echipei de Cupa Davis a SUA, cu care a câştigat Salatiera în 1963.
El a reuşit să câştige bătălia cu factorii de decizie conservatori din tenisul american şi astfel prima ediţie deschisă tuturor s-a disputat în 1968. Câştigătorul turneului masculin, americanul Arthur Ashe, era încă amator şi nu a avut voie să-şi încaseze premiul de 14.000 USD, acesta revenindu-i vicecampionului Tom Okker, în timp ce campioana la feminin, britanica Viginia Wade, a fost recompensată cu 6.000 USD (sursă: tennis.com).

Ulterior, US Open a devenit un precursor, căci în 1973 a fost primul turneu de Mare Şlem care a acordat femeilor premii egale cu cele ale bărbaţilor,  campionii John Newcombe şi Margaret Court (ambii australieni) primind în acel an recompense financiare în valoare de 25.000 USD.

La sfârşitul ştirii, finalele din Era Open, cu Ilie Năstase campion la simplu în 1972 şi cu echipele Jimmy Connors / Ilie Năstase – campioni în 1975 şi Jean-Julien Rojer / Horia Tecău, deţinătorii titlului.

Credit Foto: usopen.org

*

 

În probele de simplu şi dublu masculin, punctele WTA şi premiile acordate (la dublu sunt indicate / pereche) pentru fiecare fază a turneului sunt următoarele:

Tur Simplu Dublu
Puncte Premiu (mii USD) Puncte Premiu (mii USD)
R128 10 54
R64 45 93 16,5
R32 90 156 90 27,876
R16 180 266 180 46,563
QF 360 475 360 85,275
SF 720 925 720 166,4
F 1200 1.850 1200 350
C 2000 3.800 2000 700

*

Câştigătorul ediţiei trecuteRafael Nadal este cap de serie 1 acum, iar campionii din proba de dublu Rojer / Tecău sunt capi de serie 6.

Tabloul de simplu este compus din 128 de jucători: 104 acceptaţi direct, 16 promovaţi din calificări şi 8 invitaţi (wild card-uri).

Capii de serie au fost repartizaţi astfel pe tablou:

Jumătatea superioară

sfertul 1

  • optimea 1: Nadal [1], Khachanov [27], Sock [18], Edmund [16]
  • optimea 2: Thiem [9], Bautista Agut [19], Shapovalov [28], Anderson[5]

sfertul 2

  • optimea 1: Del Potro [3], Verdasco [31], Coric [20], Tsitsipas [15]
  • optimea 2: Isner [11], Dzumhur [24], Raonic [25], Dimitrov [8]

Jumătatea inferioară

sfertul 3

  • optimea 1: Cilic [7] (Copil), Mannarino [29], Cecchinato [22], Goffin [10]
  • optimea 2: Schwartzman [13], Nishikori [21], Krajinovic [32], A. Zverev [4]

sfertul 4

  • optimea 1: Djokovic [6], Gasquet [26], Pouille [17], Carreño Busta [12]
  • optimea 2: Fognini [14], Chung [23], Kyrgios [30], Federer [2]

*

Câteva statistici:

  • Total meciuri câştigate la turneele de Mare Şlem şi la US Open:
  • Numărul de apariţii la turneele de Mare Şlem şi consecutive (la zi):
  • Vârsta medie a jucătorilor la US Open (1990-2018). Cei 10 de peste 35 de ani de la ediţia actuală sunt: Roger Federer, Feliciano Lopez, Paolo Lorenzi, Julien Benneteau, David Ferrer, Tommy Robredo, Mikhail Youzhny, Carlos Belocq, Gilles Müller, Guillermo Garcia- Lopez.
  • Félix Auger-Aliassime este primul jucător năcut în anul 2000 prezent pe tabloul principal al unui turneu de Mare Şlem. În 1991, Dinu Pescariu, la 17 ani şi o lună se califica pe tabloul principal, unde trecea un tur.

Credit Info: Twitter Luca Brancher

*

Tablourile turneelor ATP

*

Finalele US Open din Era Open la simplu şi dublu

1968  USA Arthur Ashe[b]  NED Tom Okker 14–12, 5–7, 6–3, 3–6, 6–3
1969  AUS Rod Laver  AUS Tony Roche 7–9, 6–1, 6–2, 6–2
1970  AUS Ken Rosewall  AUS Tony Roche 2–6, 6–4, 7–6(5–2), 6–3[g]
1971  USA Stan Smith  TCH Jan Kodeš 3–6, 6–3, 6–2, 7–6(5–3)
1972  ROU Ilie Năstase  USA Arthur Ashe 3–6, 6–3, 6–7(1–5), 6–4, 6–3
1973  AUS John Newcombe  TCH Jan Kodeš 6–4, 1–6, 4–6, 6–2, 6–3
1974  USA Jimmy Connors  AUS Ken Rosewall 6–1, 6–0, 6–1
1975  ESP Manuel Orantes  USA Jimmy Connors 6–4, 6–3, 6–3
1976  USA Jimmy Connors  SWE Björn Borg 6–4, 3–6, 7–6(11–9), 6–4
1977  ARG Guillermo Vilas  USA Jimmy Connors 2–6, 6–3, 7–6(7–4), 6–0
1978  USA Jimmy Connors  SWE Björn Borg 6–4, 6–2, 6–2
1979  USA John McEnroe  USA Vitas Gerulaitis 7–5, 6–3, 6–3
1980  USA John McEnroe  SWE Björn Borg 7–6(7–4), 6–1, 6–7(5–7), 5–7, 6–4
1981  USA John McEnroe  SWE Björn Borg 4–6, 6–2, 6–4, 6–3
1982  USA Jimmy Connors  TCH Ivan Lendl 6–3, 6–2, 4–6, 6–4
1983  USA Jimmy Connors  TCH Ivan Lendl 6–3, 6–7(2–7), 7–5, 6–0
1984  USA John McEnroe  TCH Ivan Lendl 6–3, 6–4, 6–1
1985  TCH Ivan Lendl  USA John McEnroe 7–6(7–1), 6–3, 6–4
1986  TCH Ivan Lendl  TCH Miloslav Mečíř 6–4, 6–2, 6–0
1987  TCH Ivan Lendl  SWE Mats Wilander 6–7(7–9), 6–0, 7–6(7–4), 6–4
1988  SWE Mats Wilander  TCH Ivan Lendl 6–4, 4–6, 6–3, 5–7, 6–4
1989  FRG Boris Becker  TCH Ivan Lendl 7–6(7–2), 1–6, 6–3, 7–6(7–4)
1990  USA Pete Sampras  USA Andre Agassi 6–4, 6–3, 6–2
1991  SWE Stefan Edberg  USA Jim Courier 6–2, 6–4, 6–0
1992  SWE Stefan Edberg  USA Pete Sampras 3–6, 6–4, 7–6(7–5), 6–2
1993  USA Pete Sampras  FRA Cédric Pioline 6–4, 6–4, 6–3
1994  USA Andre Agassi  GER Michael Stich 6–1, 7–6(7–5), 7–5
1995  USA Pete Sampras  USA Andre Agassi 6–4, 6–3, 4–6, 7–5
1996  USA Pete Sampras  USA Michael Chang 6–1, 6–4, 7–6(7–3)
1997  AUS Patrick Rafter  GBR Greg Rusedski 6–3, 6–2, 4–6, 7–5
1998  AUS Patrick Rafter  AUS Mark Philippoussis 6–3, 3–6, 6–2, 6–0
1999  USA Andre Agassi  USA Todd Martin 6–4, 6–7(5–7), 6–7(2–7), 6–3, 6–2
2000  RUS Marat Safin  USA Pete Sampras 6–4, 6–3, 6–3
2001  AUS Lleyton Hewitt  USA Pete Sampras 7–6(7–4), 6–1, 6–1
2002  USA Pete Sampras  USA Andre Agassi 6–3, 6–4, 5–7, 6–4
2003  USA Andy Roddick  ESP Juan Carlos Ferrero 6–3, 7–6(7–2), 6–3
2004   SUI Roger Federer  AUS Lleyton Hewitt 6–0, 7–6(7–3), 6–0
2005   SUI Roger Federer  USA Andre Agassi 6–3, 2–6, 7–6(7–1), 6–1
2006   SUI Roger Federer  USA Andy Roddick 6–2, 4–6, 7–5, 6–1
2007   SUI Roger Federer  SRB Novak Djokovic 7–6(7–4), 7–6(7–2), 6–4
2008   SUI Roger Federer  GBR Andy Murray 6–2, 7–5, 6–2
2009  ARG Juan Martín del Potro   SUI Roger Federer 3–6, 7–6(7–5), 4–6, 7–6(7–4), 6–2
2010  ESP Rafael Nadal  SRB Novak Djokovic 6–4, 5–7, 6–4, 6–2
2011  SRB Novak Djokovic  ESP Rafael Nadal 6–2, 6–4, 6–7(3–7), 6–1
2012  GBR Andy Murray  SRB Novak Djokovic 7–6(12–10), 7–5, 2–6, 3–6, 6–2
2013  ESP Rafael Nadal  SRB Novak Djokovic 6–2, 3–6, 6–4, 6–1
2014  CRO Marin Čilić  JPN Kei Nishikori 6–3, 6–3, 6–3
2015  SRB Novak Djokovic   SUI Roger Federer 6–4, 5–7, 6–4, 6–4
2016   SUI Stan Wawrinka  SRB Novak Djokovic 6–7(1–7), 6–4, 7–5, 6–3
2017  ESP Rafael Nadal  RSA Kevin Anderson 6–3, 6–3, 6–4

*

1968 United States Bob Lutz
United States Stan Smith
United States Arthur Ashe
Spain Andrés Gimeno
11–9, 6–1, 7–5
1969 Australia Ken Rosewall
Australia Fred Stolle
United States Charles Pasarell
United States Dennis Ralston
2–6, 7–5, 13–11, 6–3
1970 France Pierre Barthès
Socialist Federal Republic of Yugoslavia Nikola Pilić
Australia Roy Emerson
Australia Rod Laver
6–3, 7–6, 4–6, 7–6
1971 Australia John Newcombe
United Kingdom Roger Taylor
United States Stan Smith
United States Erik van Dillen
6–7, 6–3, 7–6, 4–6, 7–6
1972 South Africa Cliff Drysdale
United Kingdom Roger Taylor
Australia Owen Davidson
Australia John Newcombe
6–4, 7–6, 6–3
1973 Australia Owen Davidson
Australia John Newcombe
Australia Rod Laver
Australia Kenneth Rosewall
7–5, 2–6, 7–5, 7–5
1974 United States Bob Lutz
United States Stan Smith
Chile Patricio Cornejo
Chile Jaime Fillol
6–3, 6–3
1975 United States Jimmy Connors
Romania Ilie Năstase
Netherlands Tom Okker
United States Marty Riessen
6–4, 7–6
1976 Netherlands Tom Okker
United States Marty Riessen
Australia Paul Kronk
Australia Cliff Letcher
6–4, 6–0
1977 South Africa Bob Hewitt
South Africa Frew McMillan
United States Brian Gottfried
Mexico Raúl Ramírez
6–4, 6–0
1978 United States Bob Lutz
United States Stan Smith
United States Marty Riessen
United States Sherwood Stewart
1–6, 7–5, 6–3
1979 United States Peter Fleming
United States John McEnroe
United States Bob Lutz
United States Stan Smith
6–2, 6–4
1980 United States Bob Lutz
United States Stan Smith
United States Peter Fleming
United States John McEnroe
7–6, 3–6, 6–1, 3–6, 6–3
1981 United States Peter Fleming
United States John McEnroe
Switzerland Heinz Günthardt
Australia Peter McNamara
Walkover
1982 South Africa Kevin Curren
United States Steve Denton
United States Victor Amaya
United States Hank Pfister
6–2, 6–7, 5–7, 6–2, 6–4
1983 United States Peter Fleming
United States John McEnroe
United States Fritz Buehning
United States Van Winitsky
6–3, 6–4, 6–2
1984 Australia John Fitzgerald
Czechoslovakia Tomáš Šmíd
Sweden Stefan Edberg
Sweden Anders Järryd
7–6, 6–3, 6–3
1985 United States Ken Flach
United States Robert Seguso
France Henri Leconte
France Yannick Noah
6–7, 7–6, 7–6, 6–0
1986 Ecuador Andrés Gómez
Socialist Federal Republic of Yugoslavia Slobodan Živojinović
Sweden Joakim Nyström
Sweden Mats Wilander
4–6, 6–3, 6–3, 4–6, 6–3
1987 Sweden Stefan Edberg
Sweden Anders Järryd
United States Ken Flach
United States Robert Seguso
7–6, 6–2, 4–6, 5–7, 7–6
1988 Spain Sergio Casal
Spain Emilio Sánchez
United States Rick Leach
United States Jim Pugh
Walkover
1989 United States John McEnroe
Australia Mark Woodforde
United States Ken Flach
United States Robert Seguso
6–4, 4–6, 6–3, 6–3
1990 South Africa Pieter Aldrich
South Africa Danie Visser
United States Paul Annacone
United States David Wheaton
6–2, 7–6, 6–2
1991 Australia John Fitzgerald
Sweden Anders Järryd
United States Scott Davis
United States David Pate
6–3, 3–6, 6–3, 6–3
1992 United States Jim Grabb
United States Richey Reneberg
United States Rick Leach
United States Kelly Jones
3–6, 7–6, 6–3, 6–3
1993 United States Ken Flach
United States Rick Leach
Czech Republic Martin Damm
Czech Republic Karel Nováček
6–7, 6–4, 6–2
1994 Netherlands Jacco Eltingh
Netherlands Paul Haarhuis
Australia Todd Woodbridge
Australia Mark Woodforde
6–3, 7–6
1995 Australia Todd Woodbridge
Australia Mark Woodforde
United States Alex O’Brien
Australia Sandon Stolle
6–3, 6–3
1996 Australia Todd Woodbridge
Australia Mark Woodforde
Netherlands Jacco Eltingh
Netherlands Paul Haarhuis
4–6, 7–6, 7–6
1997 Russia Yevgeny Kafelnikov
Czech Republic Daniel Vacek
Sweden Jonas Björkman
Sweden Nicklas Kulti
7–6, 6–3
1998 Australia Sandon Stolle
Czech Republic Cyril Suk
The Bahamas Mark Knowles
Canada Daniel Nestor
4–6, 7–6, 6–2
1999 Canada Sébastien Lareau
United States Alex O’Brien
India Mahesh Bhupathi
India Leander Paes
7–6, 6–4
2000 Australia Lleyton Hewitt
Belarus Max Mirnyi
South Africa Ellis Ferreira
United States Rick Leach
6–4, 5–7, 7–6
2001 Zimbabwe Wayne Black
Zimbabwe Kevin Ullyett
United States Donald Johnson
United States Jared Palmer
7–6, 6–2, 6–3
2002 India Mahesh Bhupathi
Belarus Max Mirnyi
Czech Republic Jiří Novák
Czech Republic Radek Štěpánek
6–3, 3–6, 6–4
2003 Sweden Jonas Björkman
Australia Todd Woodbridge
United States Bob Bryan
United States Mike Bryan
5–7, 6–0, 7–5
2004 The Bahamas Mark Knowles
Canada Daniel Nestor
India Leander Paes
Czech Republic David Rikl
6–3, 6–3
2005 United States Bob Bryan
United States Mike Bryan
Sweden Jonas Björkman
Belarus Max Mirnyi
6–1, 6–4
2006 Czech Republic Martin Damm
India Leander Paes
Sweden Jonas Björkman
Belarus Max Mirnyi
6–7(5–7), 6–4, 6–3
2007 Sweden Simon Aspelin
Austria Julian Knowle
Czech Republic Lukáš Dlouhý
Czech Republic Pavel Vízner
7–5, 6–4
2008 United States Bob Bryan
United States Mike Bryan
Czech Republic Lukáš Dlouhý
India Leander Paes
7–6(7–5), 7–6(12–10)
2009 Czech Republic Lukáš Dlouhý
India Leander Paes
India Mahesh Bhupathi
The Bahamas Mark Knowles
3–6, 6–3, 6–2
2010 United States Bob Bryan
United States Mike Bryan
India Rohan Bopanna
Pakistan Aisam-ul-Haq Qureshi
7–6(7–5), 7–6(7–4)
2011 Austria Jürgen Melzer
Germany Philipp Petzschner
Poland Mariusz Fyrstenberg
Poland Marcin Matkowski
6–2, 6–2
2012 United States Bob Bryan
United States Mike Bryan
India Leander Paes
Czech Republic Radek Štěpánek
6–3, 6–4
2013 India Leander Paes
Czech Republic Radek Štěpánek
Austria Alexander Peya
Brazil Bruno Soares
6–1, 6–3
2014 United States Bob Bryan
United States Mike Bryan
Spain Marcel Granollers
Spain Marc López
6–3, 6–4
2015 France Pierre-Hugues Herbert
France Nicolas Mahut
United Kingdom Jamie Murray
Australia John Peers
6–4, 6–4
2016 United Kingdom Jamie Murray
Brazil Bruno Soares
Spain Pablo Carreño Busta
Spain Guillermo García-López
6–2, 6–3
2017 Netherlands Jean-Julien Rojer
Romania Horia Tecău
Spain Feliciano López
Spain Marc López
6–4, 6–3

Credit Info: wikipedia.org

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.