Ambele jucătoare din România care fuseseră acceptate pe tabloul turneului WTA 250 “Hobart International” – al doilea programat săptămâna aceasta, dotat cu premii în valoare de 259.303 USD – datorită clasamentului protejat [Special Ranking], pentru ambele 65 WTA, la fel cum au fost acceptate şi la Australian Open, au pierdut în primul tur (R32).

Jaqueline, astăzi

Marie Bouzkova (26 WTA) [1]Jaqueline Cristian (143) [SR] 7-6(2), 6-3

Partida a durat 2h07′.
Jaqueline a arătat astăzi cel mai bun nivel de joc pe care i l-am văzut în ultima vreme, agresivă, activă pe teren, inventivă, în încercarea de a străpunge defensiva formidabilă a jucătoarei din Cehia. De multe ori a reuşit, în alte ocazii a riscat prea mult, obligată de împrejurări, şi a greşit.
După ce şi-a pierdut serviciul în game-ul al 3-lea, a câştigat de două ori la retur, astfel că a servit pentru set la 5-3. A pierdut acel game la 15 şi în tie-break a rămas în urmă devreme. N-a dezarmat nici în setul al doilea, a menţinut echilibrul până la 3-3, dar în următoarele două game-uri a avut o scădere şi nu a câştigat decât un punct.

Una peste alta, pare că ea a intrat pe o curbă ascendentă a formei sportive. Rămâne să transpună aceasta şi în rezultate, pentru că ultima victorie pe un tablou principal din circuitul GS / WTA a fost la WTA 1000 Doha, înainte de accidentarea din turul al doilea, răstimp în care a participat la 6 turnee din circuitul principal. 

Jasmine Paolini (65) – Patricia Ţig (790) [SR] 6-3, 6-1

Partida a durat 1h5′.
Jucătoarea italiană a câştigat de 7 ori la retur – de 4 ori în primul set şi de 3 ori în al doilea, din 9 oportunităţi pe care şi le-a creat, iar Patricia de 3 ori – de două ori în primul set, ultima dată pentru 3-3 şi o dată în al doilea, în primul game – şi a irosit alte 5 mingi de break.

Patricia câştiga ultimul meci la un turneu din circuitul principal la WTA 250 Bad Homburg (iunie) 2021.

Monica Niculescu este prezentă pe tabloul de dublu, probă în care a fost campioană în 2012 (/ Irina Begu) şi 2014 (/ Klara Zakopalova) şi vicecampioană în 2010 (/ Yung-jan Chan) şi 2015 (Vitalia Diatchenko).
Tot la dublu, Raluca Olaru / Olga Savchuk deveneau campioane în 2017, iar Ruxandra Dragomir / Virginia Ruano Pascual jucau finala în 2001.

Anul acesta Monica (53 WTA la dublu) face echipă cu Alicia Barnett (Marea Britanie, 59) şi în primul tur (R16) vor întâlni echipa Xinyun Han (China, 71) / Tamara Korpatsch (Germania, 1052).

Turneul este la cea de-a 28-a ediţie. Finalele celor din proba de simplu, de până acum, cu Monica Niculescu şi Mihaela Buzărnescu, vicecampioane în 2017, respectiv 2018. Ambele erau învinse de Elise Mertens, care a venit şi anul acesta, fiind cap de serie 2. Sunt prezente şi campioanele din 2016, Alizé Cornet [3] şi 2019, Sofia Kenin (280) [WC].

Repartiţia capilor de serie pe tablou la ediţia de anul acesta [tabloul în format PDF, neactualizat cu rezultatele de azi, mai jos] – una dintre jucătoarele cotate a fost deja eliminată, în partida dintre conaţionale, Lauren Davis (84) [Q] – Sloane Stephens (36) [4, WC] 6-2, 6-2 în 1h28′:

Jumătatea superioară

Sfertul 1: Bouzkova (26 WTA) [1], Putintseva (51) [8]

Sfertul 2: Stephens (36) [4, WC] Davis (84) [Q], Linette (46) [7]

Jumătatea inferioară

Sfertul 3: Pera (44) [6], Cornet (34) [3]

Sfertul 4: Kalinina (40) [5], Mertens (27) [2]

WTA - Turneele Săptămânii (rezultate actualizate)

1994 Japan Mana Endo Australia Rachel McQuillan 6–1, 6–7 (1–7), 6–4
1995 Georgia (country) Leila Meskhi China Li Fang 6–2, 6–3
1996 France Julie Halard-Decugis Japan Mana Endo 6–1, 6–2
1997 Belgium Dominique van Roost United States Marianne Werdel Witmeyer 6–3, 6–3
1998 Switzerland Patty Schnyder Belgium Dominique van Roost 6–3, 6–2
1999 United States Chanda Rubin Italy Rita Grande 6–2, 6–3
2000 Belgium Kim Clijsters United States Chanda Rubin 2–6, 6–2, 6–2
↓  Tier V  ↓
2001 Italy Rita Grande United States Jennifer Hopkins 0–6, 6–3, 6–3
2002 Slovakia Martina Suchá Spain Anabel Medina Garrigues 7–6 (9–7), 6–1
2003 Australia Alicia Molik United States Amy Frazier 6–2, 4–6, 6–4
2004 United States Amy Frazier Japan Shinobu Asagoe 6–3, 6–3
2005 China Zheng Jie Argentina Gisela Dulko 6–2, 6–0
↓  Tier IV  ↓
2006 Netherlands Michaëlla Krajicek Czech Republic Iveta Benešová 6–2, 6–1
2007 Russia Anna Chakvetadze Russia Vasilisa Bardina 6–3, 7–6 (7–3)
2008 Greece Eleni Daniilidou Russia Vera Zvonareva walkover
↓  International  ↓
2009 Czech Republic Petra Kvitová Czech Republic Iveta Benešová 7–5, 6–1
2010 Ukraine Alona Bondarenko Israel Shahar Pe’er 6–2, 6–4
2011 Australia Jarmila Groth United States Bethanie Mattek-Sands 6–4, 6–3
2012 Germany Mona Barthel Belgium Yanina Wickmayer 6–1, 6–2
2013 Russia Elena Vesnina Germany Mona Barthel 6–3, 6–4
2014 Spain Garbiñe Muguruza Czech Republic Klára Zakopalová 6–4, 6–0
2015 United Kingdom Heather Watson United States Madison Brengle 6–3, 6–4
2016 France Alizé Cornet Canada Eugenie Bouchard 6–1, 6–2
2017 Belgium Elise Mertens Romania Monica Niculescu 6–3, 6–1
2018 Belgium Elise Mertens (2) Romania Mihaela Buzărnescu 6–1, 4–6, 6–3
2019 United States Sofia Kenin Slovakia Anna Karolína Schmiedlová 6–3, 6–0
2020 Kazakhstan Elena Rybakina China Zhang Shuai 7–6(9–7), 6–3
2021 Not held
2022

Credit Info tabel: wikipedia.org

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.